Comentarii pentru smiles and tears

Comentariu la Jurnalul unei iubiri ratate de către iancu

iancu — Tue, 15 Jul 2008 21:46:05 +0000

Hmm, ajuta jurnalul, intr-adevar. Eu am avut o luna f grea acum cativa ani, scrisul ma ajuta in perioada aia. Ciudat insa ca ai publicat, dar poate din cauza ca esti extrovertita, nu ca mine

As zice ceva de tipul la care tii, dar nu am voie din moment ce nici eu nu-s intr-o situatie mai grozava ca tine asa ca nu fac pe desteptul Ti-ar prinde bine insa sa nu te arunci asa tare, oricat de mare ti-ar fi nevoia de primire/oferire de afectiune. Good things come to those who wait… E valabila, macar la bere )

Bafta!

Comentariu la Jurnal de către theICEdeep

theICEdeep — Wed, 02 Jul 2008 05:23:50 +0000

Ne ceri sa judecam sentimentele in procente… parerea mea e ca ar fi o judecata pur si simplu eronata. Motivul pentru care cred asta: viata cu toate ale ei nu e doar alb, negru si/sau gri e mai colorata da atat – notiunea de procentaj implica o limita inferioara si una superioara, deci, indiferent ca esti trist sau fericit la un moment dat, intotdeauna exista posibilitatea de a fi “mai” trist sau “mai” fericit, ceea ce face, in mod automat, sa intervina limita fiecaruia, limitata ce nu poate fi cunoscuta (in mod real) niciodata. Nici macar nu exista astfel de limite: “Maine poate fi mai rau…/ Se poate si mai bine…”. Astfel se intampla cu toate sentimentel noastre “mai” scarbit, “mai” frustrat s.a.m.d.
Desigur ca ne inducem sentimente, care dintr-un punct sau altul ne convin, dar totul depinde de componenta sociala in care traim sau vrem sa traim, repetandu-ma, in functie de ce ne convine sau nu ne convine.

Comentariu la Jurnal de către Corina

Corina — Mon, 30 Jun 2008 15:50:12 +0000

Intotdeauna am fost de parere ca iubim doar pentru ca suntem iubiti de celalalt. “Te iubesc pentru ca ma iubesti, nu pentru ceea ce esti”. Asa e si cu prietenia. “iti sunt prieten pentru ca imi esti prieten”. Iar cu suferinta… hai sa fim seriosi, cat de mult suferim fara martori? Cat suferim in singuratate pana sa cautam alinare? Totul e o mare fanfaronada, dar nici fara ea nu putem trai. Recomand George Carlin pentru clarificari

Comentariu la Jurnal de către alex

alex — Mon, 30 Jun 2008 11:56:25 +0000

Trairile noastre transpuse in ganduri sunt “invatate” din contextul social-cultural in care am crescut. Suntem invatati sa asociem cuvinte cu stari si sa trecem dincolo de stari ..iconizand Cuvintele.
Cand “spun ceva”..atunci incerc sa fac tranducerea intre ceea ce simt si ceea ce m-au invatat ceilalti sa Numesc acea simtire.
Drept urmare..tot ce stiu e cum sa Numesc simtirile si nu stiu ce simt.

Concluzia: simtirile noastre sunt cu totul autoinduse si, in acelasi timp, sunt reale pentru ca nu avem alte sabloane.

Comentariu la Jurnal de către Muad`Dib

Muad`Dib — Mon, 30 Jun 2008 10:26:58 +0000

E prea relativ totul…desigur ca o parte sunt autoinduse si o parte sunt “adevarate” dar sa pui in procente…asta in sine e o autoinducere )…pt ca sunt convins ca variaza de la persoana la persoana…de la caz la caz … nu poti generaliza…a modo grosso, in cazul meu cu persoana anterioara poate sentimente induse au fost majoritatea…sa zice…70%…cu persoana actuala sentimente induse sunt 30% s.a.m.d. cu fiecare persoana in parte..in cazul tau cu totul alte procente…DAR…ce e interesant aici, zic eu…e ca IN FIECARE relatie, de orice tip..exista si indraznesc sa spun ca TREBUIE sa existe un anumit dozaj de sentimente autoinduse. Pt ca nu cred ca e posibil sa iubesti o persoana pt absolut tot ceea ce ea reprezinta…o iubesti pt majoritatea lucrurilor..sau o iubesti pt acele lucruri pe care tu le consideri importante si pe care acea persoana iubita le ofera cu “brio” dar pentru celelalte automat suplinesti cu “sentimente false”, autoinduse…daca nu ai proceda asa poate te-ar deranja prea tare acele lucruri pe care persoana iubita nu ti le satisface…parerea mea…auto(h)indusa…

Comentariu la Jurnal de către Radu

Radu — Mon, 30 Jun 2008 10:05:54 +0000

probabil 20% reale si restul induse.
si ce e rau in a induce? unii s-au vindecat de boli cu medicamente din zahar )
credem ca unii ne sunt prieteni, iar apoi cand se intampla ceva rau de ne desparte suferim pt ca am crezut ca erau prieteni. dar dupa o perioada ne dam seama ca am si crezut ca suferim.